Te iert, amintire extrem de dureroasă ce te-ai cuibărit atâția ani în sufletul meu! Te iert ... iert tot amarul ... plâns sau neplâns, urlat în pustiu sau nu ... iert fiecare lacrimă vărsată ... fiecare gest care m-a durut ... fiecare zi în care m-ai lăsat să sper că vom fi pururi doi ... deși știai că e o minciună. Te iert ... pentru fiecare vis neîmplinit, pentru fiecare noapte în care am plâns de dor, pentru fiecare zi în care m-am întrebat cum ar fi fost dacă m-ai fi iubit cu tot sufletul, în ciuda oricărei împotriviri ... Te iert ... că m-ai făcut femeie înainte de vreme și m-ai lăsat apoi să te caut în fiecare alt bărbat întâlnit ... că mi-ai călcat sufletul în picioare ... că mi-ai zdrobit toate speranțele și mi-ai mutilat trupul la o vârstă la care ar fi trebuit încă să visez îmbrățișări și bilețele de dragoste ... Te iert ... că m-ai lovit când ar fi trebuit să mă săruți ... că m-ai învățat să urăsc când sufletul îmi era plin de iubire ... că m-ai lăsat să simt atâta durere
